În perioada 10-14 septembrie 2014 a avut loc sesiunea anuală a Asociației Europene a Arheologilor (European Association of Archaeologists - website) aflată în acest an la cea de-a 20-a ediţie.

Andrea Chiricescu şi Dr. Hab. Alexandru Popa au participat cu o comunicare intitulată Castrele romane în mijlocul dialogului dintre cercetători şi comunitate: Studiu de caz – Expoziţia „Limesul Roman în estul Transilvaniei” cu şi pentru elevii claselor gimnaziale.

Prin intermediul acestei comunicări autorii au prezentat un proiect în derulare – o expoziţie didactică interactivă pentru elevii claselor gimnaziale, pe tema Limesului Roman, care a fost realizată cu directa implicare a elevilor, sub forma unui proiect de arheologie comunitară. Elevii au contribuit în mod activ la realizarea expoziţiei şi a elementelor sale interactive, plecând de la informaţiile ştiinţifice oferite de cercetătorul însuşi. O atenţie deosebită în selecţia informaţiilor ştiinţifice folosite la fundamentarea expoziţiei a fost acordată rezultatelor celor mai recente cercetări arheologice, realizate ca parte a proiectului „Graniţa Romană în estul Provinciei Dacia”, finanţat de Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică, proiect nr. PN-II-ID-PCE-2011-3-0652, contract nr. 339/5.10.2011.. Cu ajutorul specialiştilor în comunicare aceste rezultate ştiinţifice au fost „traduse” într-un limbaj accesibil grupului ţintă, astfel încât mesajul expoziţiei să-şi atingă scopul.

Rezumat: În România termenii de „arheologie comunitară” şi „arheologie publică” sunt rareori abordaţi în ca atare, nefiind formulată încă o definiţie care să îi delimiteze în mod decisiv. În acelaşi timp însă, numărul proiectelor arheologice care presupun implicarea directă a publicului este în continuă creştere. Specialiştii prezintă tot mai mult interes în ceea ce priveşte iniţierea şi susţinerea unui dialog cu comunitatea, axat în primul rând pe moştenirile culturale descoperite în fiecare zonă în parte. Deşi implicarea directă a publicului în proiectele arheologice nu este un aspect des întâlnit în România, ne propunem să încurajăm comunităţile să participe la acestea într-o măsură mai mare decât o fac în prezent. Astfel, parcurgem pas cu pas drumul către sensibilizarea comunităţilor care locuiesc în apropierea unui castru roman, în partea de est a Transilvaniei. În acest sens încercăm să stabilim un dialog activ cu comunităţile locale, atât cu cele descendente cât şi cu cele non-descendente, prin implicarea directă a acestora în activităţile de planificare şi implementare a proiectelor arheologice legate de vestigii descoperite în zonă. În cazul nostru specific, în ceea ce priveşte definirea sintagmei „arheologie comunitară” în contextul localităţilor din Transilvania, un rol important îl joacă istoricul localităţilor şi caracteristica multietnică a acestora, care pun o amprentă decisivă în stabilirea legăturii lor ancestrale cu un sit arheologic. Studiul de caz prezintă una dintre modalităţile prin care generaţia tânără poate fi implicată cu succes în descoperirea, interpretarea şi prezentarea unor elemente de istorie locală.

Pentru mai multe informaţii cu privire la temele abordate în cadrul Sesiunii:
Programul ştiinţific complet
Rezumatele tuturor comunicărilor ştiinţifice prezentate în cadrul celor 6 secţiuni principale