Cu toate că limesul Daciei este studiat de peste 100 de ani, graniţa de est a acestei provincii nu a beneficiat de cercetări fundamentale care să cuprindă multitudinea de probleme ale acestui subiect de cercetare. O instituţie asemeni „Reichs-Limeskommission“ in Germania sau „Österreichische Limeskommission“ in Austria, care ar fi coordonat cercetările sistematice ale limesului roman, nu a existat în România nici o dată. În aceste condiţii MNCR îşi propune să suplinească cel puţin parţial aceste funcţii de coordonare.
Subiectul proiectului îl reprezintă segmentul de circa 150 km lungime din graniţa de est a provinciei romane Dacia, dispusă la vest de Carpaţii Orientali, pe teritoriul actualelor judeţe Covasna, Harghita, Mureş şi Bistriţa-Năsăud.
Scopul proiectului este generarea de noi informaţii ştiinţifice despre Structura, Cronologia şi Funcţiile segmentului de est al graniţei Provinciei romane Dacia. Sistemul de apărare a graniţelor Daciei romane s-a constituit nu printr-un singur impuls ci – ca în cazul multor altor provincii romane – pe parcursul mai multor etape, care urmează a fi urmărite în cadrul proiectului. Ne referim de exemplu la aşa zisa fază “de pământ” a castrelor din zonă, care deseori este doar intuită, fără a i se cunoaşte urme arheologice concrete. Această fază timpurie ar putea deveni una dintre provocările de bază ale proiectului. Ne întrebăm dacă am putea urmări graniţa în formele ei cele mai “timpurii” – adică alcătuită dintr-un drum însoţit de o serie de turnuri de observare şi semnalizare – aşa cum o cunoaştem în provinciile Germania Superior şi Raetia.
O altă provocare ştiinţifică pentru membrii proiectului este căutarea unui răspuns la întrebarea despre apartenenţa teritorial-administrativă a castrelor din Transilvania de sud-est: cât timp se poate admite subordonarea lor conducerii provinciei Moesia inferior şi când are loc subordonarea autorităţilor provinciei Dacia? Care dintre aceste castre au fost construite până la reforma teritorială a împăratului Hadrianus şi care au apărut abia mai târziu? Putem identifica urme ale unor lucrări de reconstrucţie şi reparaţii care să fi avut loc în mai multe castre în acelaşi timp (de exemplu cu ocazia unor evenimente politico-militare mai importante) sau este de acceptat lipsa unui “master plan” pentru lucrările de construcţii pe graniţa provinciei Dacia? O dezbatere detaliată a acestor provocări sau postulate ale cercetării mai vechi urmează să reprezinte o parte importantă a proiectului prezentat. Demn de amintit este rolul comparaţiilor inter-regionale care ar putea fi efectuate pe baza proiectului. Aşteptăm generarea de noi cunoştinţe nu doar despre sistemul de asigurare a securităţii graniţelor, dar şi despre istoria relaţiilor cu triburile învecinate, care populau teritoriile de pe cealaltă parte a graniţelor acestei singure provincii romane, dispuse la nord de Dunăre.
Obiectul de studiu al proiectului se află într-o regiune în care dezvoltarea ştiinţei şi cercetării în domeniu a fost mult timp neglijată de către autorităţi. Din acest punct de vedere, proiectul îşi propune să ofere impulsuri la transferul de know-how ştiinţific din Germania, de unde vine directorul de proiect, şi în paralel constituirea unui nucleu de cercetare performantă a epocii romane la Sfântu Gheorghe.